Trecusera 3 saptamani de la ultima iesire, iar toamna tarzie era tentanta si(o simteam eu) garanta a unui pescuit reusit. Spre deosebire de alte partide, am decis acum sa nu exagerez cu echipamentul, si gandind strategia de acasa, nu am plecat pe apa decat cu 2 lansete si cu multe plastice moi, lasand cutiile cu voblere voit acasa, pentru a nu cadea prada tentatiei. Deci , cu alte cuvinte, focusat maxim pe salau, jos.

Zona abordata a fost una total noua pentru mine. Pe Dunare intre Cernavoda si Rasova. Dunarea… era la locul ei (inca) mai scazuta fata de la ultima mea iesire, si incredibil de curata. Prea curata!

Asadar, din start aveam trei hop-uri: nivelul apei, vizibilitatea in apa  si iata-l si pe al treilea:

In ciuda lor, baietii au inceput sa munceasca la barca. Eu faceam poze .

De cateva zile, cineva si-a facut loc in echipamentul meu, si mandru tare de el, l-am si avansat in grad, acum fiind indispensabil oricarei partide. Si incepand utilizarea lui pe niste coturi interesante si pline de anafoare (care tradau ceva) am zambit multumit si plin de speranta.

Optimismul insa, scadea odata cu trecerea orelor, si s-a transfort intr-un final in dezamagire; orice am incercat ramanand fara rezultat. Sa ma rog , daca acesta se poate numi altfel, atunci gresesc eu

In ciuda tuturor tehnicilor si strategiilor folosite nu am reusit sa punctam. Am folosit in principal culori discrete, stravezii, cu glitter, sau fara, ceva care sa nu “deranjeze” in apa extrem de limpede. Pescuind numai pe apa mare, jigurile au variat intre 30 g-50g. Am fost si acorati, si legati de copaci, ba chiar am incercat si jigging vertical si nu numai,  in deriva (stil care personal nu-mi place, dar de gura cuiva, l-am facut pana la urma )Initial am ignorat zecile, daca nu sutele de metrii de plase puse de sateni ( in care, apropo, erau numai “chinezi” mici si ceva mrene-deci probabil asta vedea sonarul), deranjul si zgomotul produs de barjele si dragile active in zona, si badaranismul unora de pe mal. Spre sfarsitul partidei acestea erau evident motivele nereusitei .

Desi in zona sunt multe locuri care judecate “la ochi”, sunt foarte frumoase si care teoretic “tin peste”, nu cred ca voi mai reveni prea curand acolo.

“Acaret” autohton, ingenios dar superficial in acelasi timp.

Ele insa au fost prezente mereu la ultimele iesiri, si vad ca le merge bine.

Am plecat spre casa putin trist, si cu zicala aceea despre tara si oameni in minte.

Totusi

Iesiti la pescuit! Civilizat!